Istoria semnului în patristica si scolastica

Conceput în intentie istorico-filosofica, textul de fata îsi propune sa descrie si, pe cît posibil, sa interpreteze cîteva din "semnele" ce prefigureaza constituirea unui profil european al culturii. El porneste de la anumite presupozitii care au înrîurit gîndirea antica si medievala1, oprindu-se asupra cîtorva din "pretextele"2 semiotice ale acelor timpuri. Pentru o mai ferma circumscriere doxografica, s-au luat ca obiect scrieri filoso-fice si religioase din primele 14 secole d.Ch., interval coincizînd patristicii si scolasticii crestine, zabovindu-se îndeosebi asupra tribulatiilor speculative consemnate în etapa timpurie a celei din urma3. Astfel, în acelasi creuzet sînt distilate concepte ale hermeneuticii, semioticii si filosofiei culturii, toate angajate în tentativa de a lectura si întelege retrospectiv cîteva din obsesiile lumii noastre, la o vîrsta a începuturilor. Cum anume s-ar motiva o asemenea alegere? În intentie, ea raspunde unei împatrite necesitati: în primul rînd, nevoii de repliere spre sursele filosofice si religioase ale culturii europene, într-o tentativa de recuperare istorica non-istorista, facuta pe armatura "problemelor"; în al doilea rînd, celei de a "demitiza" sistema de lectura aplicata scrierilor crestine, ferind-o de excesele snob-pietiste, de retorica sterila a falsilor predicatori sau ascetilor travestiti, adesea exhalînd parfum strident de tamîie; în al treilea rînd, necesitatii de a depasi fandarile partizane, voit încrîncenate, pentru a demonstra ca unitatea unei culturi consta tocmai în "simfonia" notelor divergente; într-o a patra masura, nevoii de a atenua rigidi-tatea semioticii, atintind-o spre un pol de interes oarecum insolit. Textul nostru va da semnului întelesul cel mai amplu cu putinta. În afara sensului "semiologic" deja consacrat -"lucru care, în afara de imaginea pe care o ofera simturilor, face sa apara în minte si altceva exterior lui" (Augustin)4; "ceva ce tine locul a ceva pentru cineva, în anumite privinte sau în virtutea anumitor însusiri" (Peirce)5 - semnul conteaza si ca "marca a diferentei" (chiar si în sensul anticipat de Husserl). În felul acesta, el slujeste atît intentiilor de comunicare, cît si celor de fixare a produselor culturii în tipare comparative. Cea din urma exigenta raspunde nevoii de a evalua în registru analogic prestatiile culturale ale Rasaritului6 si pe cele ale Occidentului – pe de o parte -, ideile si mentalitatile medie-vale în raport cu cele traditionale, ale Antichitatii, pe de alta. O axa a spatiului s-ar putea întretaia astfel cu una a timpului, dînd seama, împreuna, despre întîmplarile propriei noastre culturi. Scrierea de fata este divizata în trei sectiuni: prima urmareste sa descrie teoriile despre om, lume, providenta, superstitiile si practicile empirice implicate într-un context al semnificarii; a doua intentioneaza sa descrie functionalitatea cîtorva modele epistemice (reprezentare, semn, simbol, limbaj, gnoza), în absenta carora ar fi inconceptibila schitarea unui traseu cultural; cea de-a treia înfatiseaza semnele si simbolurile în dispozitia lor culturala activa, ca expresie a "specificului" si "caracteristicului", urmarind jocurile identitatii si diferentei în ambianta timpului evocat. Cît despre intentia de a tematiza pe marginea cîtorva "probleme", un pasaj din Deleuze ("Problemele si simbolica lor sînt legate de anumite semne. Tocmai «semnele» pun probleme si se dezvolta într-un cîmp simbolic")7 si un altul al lui Alain de Libera ("a face istoria unei probleme înseamna a urma o traiectorie epistemica reala, a vedea formîndu-se retele, desfacîndu-se, recompunîndu-se un anumit numar de elemente, înseamna a examina alunecarile, recurentele, dar si faptele de structura determinate de starea corpusurilor accesibile")8 mi-au confirmat ca am ales daca nu neaparat drumul cel bun, ferit de primejdia risipirii, atunci, cu sigu-ranta, am atintit un altul, plin de curtenitoare promisiuni. Inflatia de referinte si citate, impardonabila în alt fel de situatii, raspunde pe de o parte scrupulelor alexandrine ale unui proiect universitar, pe de alta necesitatii de a selecta din voluminoasa biblioteca filosofica a Antichitatii si a Evului de Mijloc acele pasaje - nu putine - semnificative în contextul cercetarii de fata. Ea va fi utila însa mai curînd celor interesati sa ia pe cont propriu una sau alta din provocarile textului de fata, folosind indicatiile de lectura pentru a se adînci mai cu folos în “zarea interioara” a fiecareia . Întrebarea despre “Cum e cu putinta o lectura în semne a culturii?” este axa “dilematica” a paginilor urmatoare. Într-un asemenea tablou, actorul principal va fi deci semnul si nu semiotica, aceasta fiind doar pretextul unui larg pariu filosofic. Caci filosofia, ce este, daca nu o "Roma a culturii"? Toate drumurile duc la ea.