Ştefan Ionescu

Argumentul pentru holismul înţelesului restrâns: Block vs. Devitt

1. Ce este holismul semantic

În literatura de specialitate este dificil de stabilit un sens stabil al termenului „holism semantic”. În genere, este considerat a fi aplicabil unor puncte de vedere destul de diferite, care au însă în comun convingerea că înţelesul unei expresii este constituit (şi determinat) de înţelesul multor altor expresii de acelaşi nivel (de exemplu, înţelesul unei propoziţii este constituit de înţelesul multor altor propoziţii – dacă nu chiar toate – aflate la rândul lor într-o relaţie determinată, care ar putea fi caracterizată foarte general ca apartenenţa la acelaşi corpus). Holism semantic sunt considerate a fi teorii ale înţelesului precum cele ale lui W.V. Quine, Donald Davidson, Hilary Putnam, sau, mai recent, Ned Block. În ciuda tuturor diferenţelor dintre acestea, o trăsătură comună ar fi aceea de a susţine natura holistă a înţelesului după o schemă argumentativă minimală (Devitt 1993: 1):

(1) Unele dintre proprietăţile inferenţiale ale unei expresii îi constituie înţelesul.

(2) Dacă unele dintre proprietăţile inferenţiale ale unei expresii îi constituie înţelesul, atunci toate o fac.

(3) Deci, toate proprietăţile inferenţiale ale unei expresii îi constituie înţelesul[1].

Trecerea de la (1) la (2) nu se face automat, ci prin medierea unei asumpţii numită de Devitt (1993:2) „consideraţia „nici o bază principială”” (de aici încolo, (NBP)): nu avem nici o bază principială pentru a distinge între proprietăţile inferenţiale ale unei expresii care contribuie la constituirea înţelesului acesteia şi cele care nu o fac; dat fiind faptul că o expresie poate intra într-o mulţime de relaţii cu alte expresii şi că cel puţin o parte dintre acestea îi constituie înţelesul (1), lipsindu-ne totodată o metodă pentru a le putea specifica pe acestea din urmă, pe ce bază putem susţine că doar puţine astfel de relaţii constituie înţelesul expresiei şi nu că toate o fac? Importanţa acestei consideraţii este destul de evidentă; dacă (1) pare suficient de acceptabilă (şi Devitt o acceptă), trecerea la (2), din care (3) urmează imediat, este pentru mulţi nejustificată. Dacă acceptăm schema de raţionament de mai sus, tocmai (NBP) este punctul nodal, în care adversarii holismului trebuie să atace (cel puţin dacă acceptă (1)) şi pe care holiştii trebuie să-l apere.

Desigur, nu toţi adversarii holismului atacă (NBP) sau (2); Ned Block (1998) propune două grupuri de adversari: atomiştii (care nu acceptă nici pe (1): înţelesul unei expresii nu este constituit de proprietăţile inferenţiale, ci se poate determina pentru fiecare expresie luată izolat) şi moleculariştii (care acceptă pe (1): înţelesul expresiei este constituit de câteva dintre proprietăţile inefernţiale ale acesteia). Pe de altă parte, Devitt (1993) propune localismul semantic drept concurent pentru holism, a cărui formă extremă respinge (1), dar a cărui formă moderată o acceptă (fiind similar molecularismului de care vorbeşte Block); probabil Devitt vrea să sugereze că se simte mai apropiat de localiştii extremi decât de holişti.

În cele ce urmează voi încerca să urmăresc un argument oferit de Ned Block (1994) în sprijinul holismului semantic. Înainte de aceasta voi înainta câteva consideraţii privitoare la înţeles care sunt, după mine, anterioare problemei holiste; mai exact, voi încerca o identificare a înţelesului: care este înţelesul unei expresii? În final voi aprecia dacă argumentul lui Block realizează trecerea de la (1) la (2) (prin (NBP) sau un analog al acesteia) şi dacă rezistă sau nu argumentului opus al lui Devitt (1993). Ca o ultimă precizare, nu voi discuta diferenţiat pentru expresii diferite (cuvinte sau propoziţii), şi nici nu voi intra în amănunte în ceea ce priveşte variantele moderate şi radicale ale holismului (deşi pare mult mai plauzibil şi nu conduce la (2) şi la (3) ci la variante mult mai slăbite, holismul moderat propus de Quine (de exemplu 1981:71) suferă prin aceea că se slujeşte tot de o versiune a (NBP)).

2. Identificarea înţelesurilor

Orice relatare ce priveşte identificarea înţelesurilor porneşte de obicei cu interpretarea doctrinei fregeene a cuplului Sinn şi Bedeutung. Orice expresie este caracterizată printr-o relaţie specifică cu lumea exterioară (Bedeutung sau referinţa). Această relaţie este guvernată de Sinn, sensul, care reprezintă tocmai modul în care se realizează referinţa. Sensul a fost interpretat ca având realitate psihologică sau doar logică (lingvistică). O anumită interpretare a acestui cuplu ne dă o teorie a înţelesului.

Astfel, unii autori susţin că cele două caracteristici ale expresiilor trebuie separate cât se poate de riguros; aceştia identifică de obicei înţelesul doar cu una dintre componente. De exemplu, Quine susţinea că „este o prăpastie” între înţeles şi referinţă (1961: 9) şi că pentru a putea evita paradoxele semantice de tipul celui al mincinosului trebuie să avem grijă să distingem teoriile noastre privind înţelesul şi referinţa, în ciuda faptului că „graniţele dintre domenii nu sunt bariere” (1961: 130). Totuşi separaţia aceasta este greu de susţinut, cel puţin în virtutea a ceea ce Devitt (1993: 6) a numit „asumpţia fregeană”: cerinţa lui Frege ca sensul, sau înţelesul, sau intensiunea expresiei să fixeze referinţa sau extensiunea acesteia. În mod firesc, ne aşteptăm ca utilizând în mod public aceleaşi expresii să putem conveni că vorbim despre aceleaşi lucruri; importanţa acestei cerinţe este, cred, foarte evidentă în ştiinţă. Avantajul asumpţiei frgeene constă tocmai în naturaleţea sa, în faptul că refuză reconstrucţii artificiale şi contraintuitive ale relaţiei dintre limbaj şi realitate.

Unele teorii încearcă să evite paradoxele şi să păstreze relaţia cu realitatea: sunt aşa-numitele teorii cu doi factori ale înţelesului. Potrivit acestora, înţelesul are o structură mai complexă, care păstrează funcţia referenţială şi reuşeşte o distincţie (întrucâtva mai slabă) între intensiune şi extensiune. O sursă pentru astfel de teorii este povestirea Pământului Geamăn imaginată de Putnam (1975): putem să ne închipuim două persoane dintre care una este duplicatul celeilalte sub toate privinţele: au aceeaşi biologie, trăiesc în societăţi identice şi vorbesc aceeaşi limbă. Ele locuiesc pe Pământ şi respectiv pe Pământul Geamăn, planetă identică sub toate privinţele, cu excepţia uneia: pe Pământul Geamăn nu există apă, ci un lichid incolor, inodor, transparent, care potoleşte setea şi nu otrăveşte pe cel care îl consumă. Ce se întâmplă în 1750, înainte ca descoperirile chimiştilor de pe cele două planete să identifice cele două lichide ca fiind H₂O şi respectiv XYZ, atunci când doi gemeni vorbesc despre ‘apă’? Ei au aceeaşi stare psihologică, dar nu se referă la acelaşi lucru, ci la două lucruri diferite. Concluzia lui Putnam era că „înţelesurile pur şi simplu nu sunt în minte” (1975: 227), atâta timp cât înţelesul trebuie să fixeze referinţa (pentru discuţii ale argumetului lui Putnam, vezi Devitt 1990: 2-5; Devitt şi Sterelny 2000: 96-97).

Argumente de tipul acestuia i-au făcut pe unii autori să vorbească despre doi factori constitutivi ai înţelesului. Unul este factorul referenţial, iar celălalt corespunde stării psihologice restrânse [narrow] pe care o au în comun gemenii lui Putnam atunci când rostesc ‘Apă’ şi care nu contribuie decât într-un mod indirect la fixarea referinţei. Acesta din urmă este înţelesul restrâns, opus înţelesului larg [wide] care fixează referinţa prin intermediul factorului referenţial[2]. Înţelesul restrâns poate fi în minte şi este supervenient faţă de înţelesul larg (Devitt 1990: 2-3) şi faţă de proprietăţile non-relaţionale, fizice ale corpului (Block 1994: 2); în acest fel este el legat şi de lumea exterioară (prin mecanismele referenţiale şi comportamentale).

De ce este nevoie să identificăm care înţeles cade sub incidenţa argumentului holist? Cred că o teorie holistă cu un factor a înţelesului (cum este cea a lui Quine) are într-adevăr consecinţe supărătoare pentru naturalist, de tipul celor identificate de Devitt (1993), şi este atât de dificil de apărat, încât devine implauzibilă. Devitt arăta că argumentul dinspre holismul confirmării şi cel dinspre respingerea analiticităţii, ambele invocate de Quine în „Two Dogmas of Empiricism” (1961: 20-46) nu servesc holistului, pentru că unul apelează la semantica verificaţionistă iar celălalt nu reuşeşte să stabilească (NBP), ci cel mult respinge asumpţia fregeană[3]. O doctrină holistă cu asumpţia fregeană trebuie în plus să facă faţă riscului de a pierde lumea în întregime la cea mai mică eroare din teoria sa generală a referinţei, din cauza unor truisme de felul ‘Dacă ‘pisică’ nu are referinţă atunci nu există pisici’ (Devitt 1993: 7). Dacă introducem o teorie cu doi factori şi argumentăm holismul însă doar pentru înţelesul restrâns, atunci asumpţia fregeană nu mai creează acest tip de probleme, pentru că înţelesul restrâns este degrevat de sarcina fixării referinţei (se poate observa că unii adepţi ai teoriilor cu doi factori cum ar fi Putnam (1988) sau Block (1994) nu cer defel asumpţia fregeană). În secţiunea următoare voi prezenta un astfel argument pentru holismul înţelesului restrâns.

3. Argumentul lui Block

Block (1994) argumentează pentru un condiţional: dacă există un înţeles restrâns, atunci acesta este holist. El nu se angajează faţă de o teorie anumită a înţelesului restrâns, deoarece argumentul său ar trebui să accepte orice astfel de teorie (p. 8). Prin holism, el înţelege următoarea variantă: „doctrina că orice diferenţă substanţială între C-convingeri, fie între două persoane, fie pentru aceeaşi persoană la două momente diferite, cere o diferenţă în înţelesul sau conţinutul lui C”, unde C-convingerile sunt convingerile pe care le exprim în mod standard atunci când utilizez cuvântul C (p. 1). Definind holismul în acest fel el vrea să evite consecinţa holismului că schimbările de convingeri şi de înţeles ar face imposibilă comunicarea interpersonală şi păstrarea identităţii personale la diferite momente de timp. Pentru aceasta, el asumă o premisă identificată de Hartry Field, care susţine că relaţia de acelaşi conţinut restrâns pentru o persoană este aceeaşi relaţie cu acelaşi conţinut restrâns pentru persoane diferite; astfel schimbările de înţeles nu afectează posibilitatea comunicării şi înţelegerii decât între anumite limite (vezi Block 1994: 12-3 pentru motivele pentru care susţinerea premisei lui Field este justificată).

Scenariul pe care îl propune Block modifică puţin o altă povestire a lui Putnam. Este vorba despre un anumit ţinut, numit Ruritania, în care există două zone diferite, B şi W, în care trăiesc doi gemeni (duplicaţi moleculari ca şi gemenii de mai sus) despărţiţi la naştere. Dialectele din cele două zone au la bază limba română, cu următoarele caracteristici: în dialectul din B nu există cuvântul pentru ‘bere’, în cel din W, cuvântul pentru ‘whiskey’. În schimb, în ambele zone se foloseşte acelaşi cuvânt, ‘grog’, pentru a desemna acea substanţă. În primul stadiu, când gemenii au 10 ani, dacă sunt întrebaţi despre ce înseamnă ‘grog’, ei vor da răspunsuri asemănătoare, cum ar fi că ‘Grogul este o băutură maronie’, ‘Grogul este băut de adulţi în ocazii speciale’, ‘Grogul este cumpărat din magazine speciale’ şi aşa mai departe. Diferenţa dintre cele două substanţe cu acelaşi nume nu le este cunoscută. Convingerile de tipul de mai sus alcătuiesc înţelesul restrâns al cuvântului ‘grog’. În al doilea stadiu, când gemenii au ajuns la 12 ani, s-au integrat mai bine în societate şi ajung să cunoască şi cealaltă parte a Ruritaniei, ei vor răspunde diferit dacă sunt întrebaţi ce este grogul. De exemplu, Bruce va răspunde şi că ‘‘Grog’ se traduce în română prin bere’, ‘O singură cană de grog nu te ameţeşte’, ‘‘Grog’ este termenul din W pentru whiskey’, iar Walter va răspunde şi ‘‘Grog’ se traduce în română prin whiskey’, ‘O singură cană de grog te ameţeşte’, ‘‘Grog’ este termenul din B pentru bere’. Ambii gemeni au aceleaşi convingeri, cu excepţia convingerilor indexicale despre ‘grog’.

Ideea de bază a argumentului lui Block (1994: 5-8) este că la 10 ani gemenii au un conţinut restrâns identic pentru ‘grog’, însă la 12 ani cel puţin unul s-a schimbat; pentru simetrie, presupunem că amândouă. Problema este de a explica acest fenomen fără a apela la conţinutul lărgit, fără factorul referenţial, care nu ne poate spune nimic, deoarece referinţa termenilor nu s-a schimbat (în B şi W continuă să se consume bere şi whiskey). Să notăm cu ‘grog_B’ şi cu ‘grog_W’ cuvântul ‘grog’ folosit de Bruce şi Walter ca bilinguali, pentru a desemna bere şi respectiv whiskey. La 10 ani, ‘grog’ pentru Bruce şi ‘grog’ pentru Walter au acelaşi înţeles restrâns: Block asumă aici că nu este nici o incompatibilitate între înţelegerea incompletă şi stăpânirea completă a unui concept (1994: 3). La 12 ani însă, se observă că ‘grog_B’şi ‘grog_W’nu mai acelaşi înţeles restrâns: diferenţa între convingerile lui Bruce şi cele ale lui Walter este însoţită de o diferenţă între conţinuturile restrânse ale celor doi. Mai întâi cei doi pot utiliza cuvântul în felul în care este utilizat în partea cealaltă a Ruritaniei (de exemplu, ‘grog_W’ pentru Bruce are acelaşi înţeles restrâns ca şi pentru Walter). În plus, cuvântul ‘grog’ şi-a schimbat conţinutul restrâns şi pentru fiecare în parte: şi Bruce, şi Walter înţeleg ceva diferit prin ‘grog’ chiar când îl folosesc acasă. Prin urmare, cei doi gemeni nu mai împărtăşesc acelaşi conţinut restrâns odată cu schimbarea suferită de convingerile asociate. Argumentul poate înainta şi luând ca premisă schimbarea interpersonală de înţeles: concluzia va fi că înţelesul s-a schimbat intrapersonal, şi ‘grog’ al lui Walter la 10 ani nu mai are acelaşi înţeles restrâns ca ‘grog_W’ pentru Walter la 12 ani (deşi sunt acelaşi cuvânt).

Concluzia lui Block este că argumentul sprijină forma sa de holism: schimbările de convingeri asociate unui cuvânt determină schimbările înţelesului restrâns. Să ne amintim de ce argumentul vizează doar înţelesul restrâns: deoarece prin acelaşi cuvânt, ‘grog’, în fiecare zonă din Ruritania se desemnează acelaşi lichid; schimbarea de convingeri nu a produs şi o schimbare a referinţei. Trebuie observat că nu s-a produs, pentru adolescenţi, o scindare a termenului în ‘grog_B’ şi ‘grog_W’, ci termenul a căpătat două utilizări distincte, care sunt cuprinse în două „dosare” distincte (unul pentru discuţiile despre bere, altul pentru discuţiile despre whiskey) (Block 1994:10).

4. Se susţine argumentul lui Block pentru holismul înţelesului restrâns?

Înainte de a urmări replica lui Devitt, care se adresează holismului în general, trebuie să vedem în ce măsură argumentul lui Block priveşte holismul pe care l-am descris în secţiunea 1. Schema de bază trebuie modificată puţin:

(1’) Unele dintre convingerile asociate unei expresii îi constituie înţelesul.

Argumentul pentru (1’) ţine de considerarea rolului expresiilor în explicaţia psihologică: diferenţele între înţelesul unei expresii explică diferenţe între comportamente (de aceea Bruce are comportamente diferite faţă de ‘grog_B’ şi ‘grog_W’), iar această tranziţie de la expresii la comportamente este mediată de convingerile asociate. De aici se trece la

(2’) Dacă unele dintre convingerile asociate unei expresii îi constituie înţelesul, atunci toate o fac.

prin

(NBP’) Nu avem nici o bază principială pentru a distinge între convingerile asociate unei expresii care îi constituie înţelesul şi cele care nu o fac.

Concluzia holistă urmează:

(3’) Toate convingerile asociate unei expresii îi constituie înţelesul.

Devitt susţine, pe scurt, că argumentul lui Block este circular: acesta nu stabileşte diferenţele de înţeles restrâns faţă de ‘grog’ între gemeni; dacă o face, diferenţa nu poate fi atribuită diferenţelor între convingeri; chiar dacă ea poate fi atribuită schimbărilor de convingeri, nu oferă nici un motiv pentru a susţine că toate schimbările în convingeri schimbă înţelesul (1993:20)[4]. Am să comentez aceste afirmaţii pe rând.

Mai întâi, afirmaţia că argumentul lui Block nu stabileşte diferenţe de înţeles restrâns între gemeni. Devitt spune că „acolo unde este o diferenţă în concepţie nu avem nevoie să facem ipoteza unei diferenţe în concept pentru a explica diferenţa comportamentală. Nu putem stabili, de exemplu, că conceptul meu de ‘tigru’ diferă de conceptul meu de ‘koala’ doar arătând că fug atunci când cred că a scăpat un tigru dar nu şi atunci când cred că a scăpat o koala.” (1993:19). Este foarte clar, desigur, că în conceptul de ‘tigru’ (în înţelesul acestuia) este o notă care lipseşte celui de ‘koala’: aceea de a fi periculos. Pentru Devitt, pe de altă parte, şi pentru mulţi alţii, cea mai simplă cale de a indica o diferenţă de concept ar fi aceea de a indica diferenţa cea mai importantă: diferenţa de referinţă. Însă în argumentul lui Block acest lucru nu este posibil: după cum am mai spus, Bruce se referă la aceeaşi substanţă şi la 10 şi la 12 ani; cu toate acestea, comportamentele lui faţă de această substanţă s-au schimbat. În plus, se pare că şi conceptul s-a modificat, deşi este vehiculat prin acelaşi termen. Nu cred aşadar că este o greşeală să presupunem că între aceste două schimbări este o legătură; elucidarea acestei legături este scopul celei de-a doua obiecţii a lui Devitt.

Dacă acceptăm diferenţa de înţeles restrâns, spune Devitt, nu trebuie să presupunem că ea este determinată de schimbarea de convingeri. Pentru el, această schimbare ţine în principal de legăturile cu realităţile extralingvistice: de mecanismele referenţiale dacă acceptăm asumpţia fregeană, de legăturile cu stimulii sau cu comportamentele noastre, dacă nu o acceptăm (şi Block nu o acceptă). Simplul argument prezentat de Block trebuie suplimentat cu o „teorie care să cuprindă domeniul vast al evidenţelor relevante pentru o teorie a înţelesului” (1993: 20). Într-adevăr, Block nu indică statutul evidenţelor pe care le utilizează în argumentul său (de fapt, atenţia lui se concentrează aproape exclusiv asupra convingerilor). Însă schimbările de înţeles nu pot fi atribuite direct experienţei berei şi whiskeyului, aşa cum sugerează Devitt. Pare implauzibil ca o astfel de experienţă să determine schimbarea de înţeles fără medierea convingerilor. Să ne imaginăm că Bruce, la 12 ani, călătoreşte în W, iar amicul său Walter îi dă să bea (într-o noapte şi fără ştirea părinţilor) ‘grog’. Să presupunem că Bruce mai băuse ‘grog’ la el acasă. Să presupunem chiar că Bruce mai băuse înainte şi whiskey, deşi probabil nu de prea multe ori. Îşi va modifica el înţelesul pentru ‘grog’ doar făcând experienţa whiskeyului, doar simţindu-i gustul şi tăria? Nu. Walter trebuie să-i spună ‘Acum bei grog’, iar Bruce trebuie să aibă convingerea că bea ‘grog’ (de fapt el bea, fără să ştie, ‘grog_W’). În acest moment el modifică „dosarele” cu convingeri pentru ‘grog’ şi ‘whiskey’. Aceste noi convingeri asociate termenului ‘grog’ contribuie probabil mai direct decât experienţa whiskeyului la modificarea înţelesului restrâns al termenului respectiv.

Ajuns aici trebuie să observ că teza „holistă” pentru care luptă Block, şi care se suprapune aproape perfect peste (1’), se susţine în faţa contraargumentelor lui Devitt. Argumentul lui Block stabileşte că înţelesul restrâns al unei expresii depinde de unele dintre convingerile asociate. Cu această teză, localistul Devitt poate fi de acord. Ce susţine el este că Block nu realizează o trecere satisfăcătoare la (2’). Block nu ne furnizează motivele pentru care trebuie să considerăm că înţelesul restrâns depinde de toate convingerile asociate, motivul pentru care „orice [s.m.] diferenţă substanţială între C-convingeri, fie între două persoane, fie pentru aceeaşi persoană la două momente diferite, cere o diferenţă în înţelesul sau conţinutul lui C”. Înţelesul restrâns pentru ‘grog’ la un moment dat şi pentru unul dintre gemeni depinde de convingeri de genul celor descrise de Block. Dar depinde el de toate convingerile care îi sunt asociate[5]? Devitt susţine că pentru aceasta am avea nevoie de o versiune plauzibilă a (NBP’), şi că Block oricum o asumă fără argumente, ceea ce-i face raţionamentul circular.

Consider că Devitt are dreptate: Block asumă tacit că nu se poate face nici o distincţie principială între convingerile care determină sau nu înţelesul unei expresii. Devitt e de părere că o astfel de distincţie trebuie făcută, şi încearcă sumar acest lucru prin consideraţii ca acelea care privesc analiticitatea „slabă”, sau asumpţia fregeană şi importanţa factorului referenţial în constituirea înţelesului (Devitt nu acceptă teoriile cu doi factori, deşi acceptă un rol funcţional restrâns care intră în alcătuirea înţelesului; vezi Devitt şi Sterelny 2000: 199-200). Mai mult, el spune că principalul motiv pentru susţinerea localismului este faptul că serveşte scopurilor noastre practice şi teoretic într-un mod mai economicos decât holismul (Devitt 1993: 23), iar că acest lucru se datorează statutului referinţei. Însă este mai greu de stabilit dacă Devitt are dreptate până la capăt, şi că teoria referinţei pe care o promovează el este lipsită de probleme (afirmaţie la care nici el nu subscrie; vezi Devitt 2001: 25-6).

Trebuie să ne amintim că intenţia lui Block este de a susţine un condiţional (dacă există conţinut restrâns, atunci el este holist); în măsura în care problema statutului (NBP) poate fi rezolvată printr-o teorie a referinţei, atunci ea nu loveşte în argumentul lui Block (centrat pe conţinutul restrâns). Pe de altă parte, Devitt nu oferă el însuşi o bază principială care să privească doar conţinuturile restrânse (este semnificativ faptul că el încadrează problema analiticităţii în teoria referinţei, în timp ce pentru Quine ea s-ar plasa în teoria înţelesului – poate chiar restrâns – fiind definită intensional). În aceste condiţii, cred că mingea rămâne în terenul localistului[6]: el trebuie să ofere o distincţie tare pentru înţelesuri restrânse. În lipsa unei baze principiale pentru o astfel de distincţie căreia să trebuiască să-i răspundă, argumentul lui Block nu mai este necesar circular. Argumentul său stabileşte holismul dacă există conţinut restrâns şi dacă nu există nici o bază principială; replica lui Devitt nu îl atacă direct decât prin cele două considerente pe care le-am respins mai sus. Consider că disputa nu poate fi tranşată decât din partea localistului, prin furnizarea unei teorii care să poată selecta adecvat dintre proprietăţile inferenţiale ale unei expresii pe cele care îi constituie înţelesul.

Referinţe

Cifrele din paranteze trimit la paginile documentelor editate de autor (pentru textele disponibile online).

Block, Ned, 1994, „Ruritania Revisited”, articol disponibil la http://www.nyu.edu/gsas/dept/philo/faculty/block ;

Block, Ned, 1998, „Holism: Mental and Semantic”, articol pentru The Routledge Encyclopedia of Philosophy, disponibil la http://www.nyu.edu/gsas/dept/philo/faculty/block ;

Devitt, Michael, 1990, „Meanings Just Ain’t in the Head”, articol disponibil la http://web.gc.cuny.edu/Philosophy/Devitt/devitt.html ;

Devitt, Michael, 1993, „A Critique of the Case for Semantic Holism”, articol disponibil la http://web.gc.cuny.edu/Philosophy/Devitt/devitt.html ;

Devitt, Michael, 2001, „The Metaphysics of Truth”, articol disponibil la http://web.gc.cuny.edu/Philosophy/Devitt/devitt.html ;

Devitt, Michael şi Kim Sterelny, Limbaj şi realitate. O introducere în filosofia limbajului (Iaşi: Polirom);

Putnam, Hilary, 1975, „The Meaning of ‘Meaning’”, în H. Putnam, Mind, Language and Reality. Philosophical Papers vol. 2, 2nd. ed. (Cambridge, MA: Cambridge University Press), pp. 215-71;

Putnam, Hilary, 1988, „Meaning Holism”, în L.E. Hahn şi P.A. Schilpp, The Philosophy of W.V. Quine (La Salle, IL: Open Court), pp. 405-26.

Quine, W.V.O., 1961, From a Logical Point of View, 2nd. ed. (Cambridge, MA: Harvard University Press);

Quine, W.V.O., 1981, Theories and Things (Cambridge & London: Cambridge University Press).

Note