Colocviul național al Centrului de Hermeneutică,

Fenomenologie şi Filosofie practică

Ediția a VII-a, Iași, 12-13 noiembrie 2015

Organizator : asist. univ. dr. Cristian Moisuc

*

Consiliul ştiinţific al colocviului:

Prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei, Prof. univ. dr. Petru Bejan, Lect. univ. dr. Corneliu Bîlbă, Conf. univ. dr. George Bondor, Prof. univ. dr. Carmen Cozma, Conf. univ. dr. Ilie Fârte, Conf. univ. dr. Alexandru Tofan, Lect. univ. dr. Viorel Țuțui

Tensiuni ale dreptăţii: între subiectivitate şi normativitate

Văzută ca „virtute perfectă” (Aristotel) și preeminentă în arhitectonica virtuţilor, sau ca „virtute de căpătâi a oricărei societăţi” (John Rawls), dreptatea este operatorul care exprimă cel mai bine sensul social al conjuncției „subiectul și lumea” (Nietzsche). Dreptatea include și exclude, afirmă și neagă, vindecă și rănește, atrage și respinge, unește și dezunește. Dreptatea are o natură dublă: „în măsura în care se raportează la alţii, ea este dreptate, iar în măsura în care este o dispoziţie habituală propriu-zisă, este virtute” (Aristotel, Etica Nicomahică). Astfel văzută, dreptatea își revelează întreaga valoare de concept filosofic: ca interiorizare a unui sistem de norme și „grijă faţă de sine” (Foucault), ea constituie fundamentul procesului de constituire a subiectivității; ca virtute socială, ea deschide calea spre comunitate și spre alteritate. Ar fi excesiv să considerăm cele două dimensiuni ale dreptăţii ca aflându-se într-un conflict; este vorba mai degrabă de existenţa unei tensiuni constitutive a sensului dreptății. Această tensiune dă seama atât de pluralitatea sensurilor dreptății, cât și de travaliul istoric operat asupra conceptului de dreptate prin intermediul imaginarului social (ideologie și utopie). „Nevoia de utopie” (Ricoeur) îmbracă de cele mai multe ori haina dreptății, exprimând în forma ficțiunii tensiunile dintre sensul social și sensul subiectiv al dreptății, în evaluarea prezentului.

Dincolo de problema criteriilor dreptății, care transformă discuțiile despre dreptate într-un „dialog al surzilor” (Platon), „ideologia modernă” (Dumont) a cristalizat sensurile multiple ale dreptății într-o structură conceptuală bipolară. Pe de o parte, societatea modernă are tendinţa de a privilegia criteriul juridico-normativ, în vederea legitimării raporturilor istorice de putere care au constituit-o. Dreptatea înseamnă atunci (re)încadrarea unei situaţii concrete în norma impersonală a legii, fără a ține seama de „formele de viață” (Wittgenstein) sau de trăirile subiective ale celor implicați. Imparțialitatatea devine atunci condiţia necesară pentru ca braţul dreptății să țină balanța neînclinată, iar judecata să fie condusă de norme universal valabile și nu de pasiuni.

Pe de altă parte, odată cu disoluţia credinţei în transcendența valorilor și cu erodarea marilor sisteme metafizice care operau cu presupoziția subiectului transcendental, sistemele juridice nu mai pot opera cu concepte „tari” despre dreptate sau despre om. Împotriva normei „pure” kelseniene şi a organului care o edictează se ridică astăzi subiectul, individual sau comunitar, cu particularităţile lui psihologice, sociale, morale ori sexuale, în baza cărora îşi proclamă „dreptatea” impură, subiectivă, idiosincratică. Sub pretextul falimentului real sau închipuit al Subiectului metafizic (preluat de sistemele juridico-normative), un subiect „în carne şi oase” reclamă drepturi pe care sistemele juridice moderne nu le puteau considera curând posibile teoretic şi realizabile practic.

Coloviul „Tensiuni ale dreptăţii: între subiectivitate şi normativitate” își propune să dezbată o serie de întrebări care rezultă din considerarea acestei duble perspective asupra dreptății. Cum poate fi gândită mai departe dubla natură a dreptăţii? Ce fel de criterii şi teorii ale dreptăţii pot opera într-o societate seculară? Ce soluţii oferă teoriile subiectivității la această tensiune dintre subiect şi normă, sau dintre alteritate și ipseitate? Cum contribuie relativizarea valorilor la constituirea unui raport autentic și „just” cu Celălalt? Ce consecințe rezultă din confruntarea criteriilor „tari” ale dreptății cu criteriile „slabe”, la scară globală? Participanţii sunt invitați să aducă în discuţie, să problematizeze și să dezbată acele aspecte care pot aduce clarificări cu privire la tema propusă și la conceptele aflate în conexiune.

***********

Colocviul se adresează cadrelor didactice și cercetătorilor, precum și doctoranzilor din domeniile ştiinţelor umaniste, sociale, politice și juridice. Aceștia sunt rugați să trimită la adresa electronică : titlul intervenţiei propuse, rezumatul acesteia (de maxim 500 de cuvinte) şi un scurt CV (care să conţină afilierea instituţională, domeniile de interes, contribuţiile ştiinţifice semnificative şi datele de contact ale autorului – telefon și email), precum și ziua dorită pentru intervenție.

Termenul-limită de depunere a propunerilor pentru colocviu este 25 octombrie 2015. Programul final al colocviului va fi anunţat pe data de 31 octombrie.

Prezentările se vor limita la maxim 20 de minute, fiind urmate de 10 minute de întrebări şi comentarii. În urma colocviului, cele mai bune intervenții vor fi solicitate de către organizatori sub forma unui articol științific, pentru a fi publicate într-un volum colectiv, la o editură acreditată CNCS (categoria A sau B).

Toate costurile deplasării şi cazării la Iaşi vor fi suportate de către participanţi. Nu se percep taxe de participare la Colocviu.

***

(Foto: Lorenzo Quinn, Tension, lucrare în bronz)