De la monument la arhivă. Despre sensurile memoriei
Colocviul Național al Centrului de Hermeneutică, Fenomenologie și Filosofie Practică
Ediția a XI-a

Iași,  30 noiembrie 2019
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

CALL FOR PAPERS

Într-o lume globalizată, interconectată și predispusă schimbării, patrimoniul cultural constituie o sursă esențială a identității și coeziunii oricărei comunități. Edificarea unei societăți deschise și pluraliste necesită o întemeiere autentică în moștenirea sa culturală. Drept urmare, sarcina fundamentală a prezentului constă în identificarea și fructificarea moștenirii culturale a trecutului. Diversitatea formelor de manifestare a moștenirii culturale – de la sfera tangibilă (clădiri, monumente, cărți, opere de artă etc.) la sfera intangibilă (idei, limbaj, tradiții, folclor etc.) – impune atât o conlucrare a forțelor intelectuale, științifice, politice și economice ale societății, cât și o adaptare a mijloacelor de valorificare la specificul fiecărui "obiect". Problema patrimoniului presupune o permanentă actualizare a eforturilor filosofice de valorizare și selecție, dublată de o neîncetată activitate de prelucrare, protejare, conservare, tezaurizare, editare, arhivare și digitalizare a bunurilor culturale.
În același timp, formele în care patrimoniul este conservat într-o anumită societate este extrem de relevant. Monumentul, de exemplu, aduce cu sine o asumare cvasi-ideologică a identității construite pe memorie, în timp ce arhiva conține un potențial critic semnificativ. Muzeul dislocă obiectul din funcționalitatea sa și îi conferă aura exponatului, iar festivalul înscenează o reinserție a memoriei în cotidian. Chiar și obiectele personale, indiferent dacă ajung sau nu să facă parte dintr-o colecție deschisă publicului, poartă în ele semnificația unei lumi trecute, propunându-se totodată ca sursă a sensului pentru cei care le găzduiesc astăzi, afectiv, în propria lor lume. Toate aceste forme sunt relevante pentru felul în care patrimoniul este articulat în mecanismul identitar al unei societăți, al unei comunități sau doar al unui grup. 
Colocviul De la monument la arhivă. Despre sensurile memoriei vine în întâmpinarea necesității de a dezbate întrebările fundamentale privitoare la patrimoniu și memoria culturală, propunând un cadru de reflecție asupra raportului dintre obiect, idee, sens și valoare. În același timp, vor fi supuse analizei probleme precum transmiterea și/sau construcția sensului, asumarea și/sau uitarea, repetiția și/sau diferența, moștenirea și/sau invenția a ceva nou.     
Propunerile (titlu, rezumat de max. 350 cuvinte, afiliere instituțională și nr. de telefon) vor fi trimise la adresa: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.. Așteptăm propuneri atât din partea cercetătorilor cu experiență, cât și a tinerilor cercetători, indiferent de nivelul studiilor acestora și de domeniul în care activează.
Prezentările se vor limita la maxim 20 de minute, fiind urmate de 10 minute de întrebări şi comentarii.

Toate costurile deplasării şi cazării la Iaşi vor fi suportate de către participanţi. Nu se percep taxe de participare la Colocviu.

Data limită de trimitere a propunerilor de lucrări: 20 noiembrie 2019.

Prezentările din cadrul colocviului se vor desfășura în limba română.

Lucrările in extenso vor fi supuse unui proces de peer review, iar cele selectate vor fi publicate într-un volum colectiv (în limba română) și/sau într-un dosar tematic al unei reviste indexate în Clarivate Analytics (fostă Thomson Reuters), ErihPlus, DOAJ, Ebscohost, Proquest, Index Copernicus, într-o limbă de circulație internațională.

Colocviul este organizat în cadrul proiectului PATCULT#RO (PN-III-P1-1.2-PCCDI-2017-0686), contract nr. 52 PCCDI/2018.

Organizatori:
Prof. dr. George Bondor, Conf. dr. Ioan Alexandru Tofan, ACS drd. Ioan Ciprian Bursuc

Consiliul ştiinţific al colocviului: Prof. dr. Ştefan Afloroaei (m.c. al Academiei Române), Prof. dr. Petru Bejan, Prof. dr. Corneliu Bîlbă, Conf. dr. Valeriu Gherghel, CS III dr. Florin Crîșmăreanu, Lect. dr. Cristian Moisuc

Colocviul național Binele (comun): filosofie, teologie, politică

  - Iași, 10 decembrie 2019 - 

Acad. prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei,  Prof. univ. dr. George Bondor, CS III dr. habil. Florin Crîșmăreanu, Conf. univ. dr. Alexandru Tofan

De la analogia platoniciană între Soare și ideea Binelui (criticată tocmai pentru dimensiunea ei pur metafizică, periculoasă atunci când devine aceasta fundamentează o normă politică totalitară) până la dreptatea rawlsiană ca echitate (fairness), care lasă deschis spațiul multiform al binelui individual liber, ideea de Bine (comun) constituie eternul cadru al dialogului între filosofie și știința politicului.
Animat de tensiunea între binele individual și cel colectiv, între binele etic și cel economic, între binele transcendent (teologic ori metafizic) și dimensiunea lui politic-imanentă (care amintește că o căutare a binelui se poate desfășura sub forma conflictului, cooperării, contractului ori întrajutorării), dialogul între filosofie și politică nu încetează se se alimenteze din ireductibilitatea aspectelor ideii de Bine (comun). Imposibil de șters sau de negat, fiecare aspect subliniază atât nevoia unei abordări complementare, cât și obligativitatea unor clarificări cu privire la alte noțiuni pe care ideea de Bine le mobilizează: libertate, individ, societate, ordine, rău, dreptate, cunoaștere, ș.a.m.d.
Această exigență metodologică a clarificării dovedește (în mod aproape ironic) că definiția filosofică a Binelui ca "idee supremă", care face ca toate celelalte idei să fie "ceea ce sunt", este (încă?) justificată.
Mai devreme sau mai târziu, orice abordare care se vrea politică va trebui să revină la dimensiunea moral-politică, pentru a-și clarifica sau justifica scopurile. Evacuată rapid și injust pe geam, filosofia va fi ulterior rechemată în casă pe ușa principală, întrucât criteriile acțiunii (individuale sau colective, libere sau angajate politic, juste sau injuste) nu pot evita, la nesfârșit, reflecția asupra fundamentelor și/sau scopurilor acțiunii, iar cel care nu își obișnuiește ochii cu lumina soarelui (a Binelui), sub pretextul că aceasta îi răpește libertatea de a se uita la celelalte lucruri ale lumii, va sfârși prin a reveni, excedat de atâtea interogații, în peștera ignoranței de unde abia a ieșit (prin efortul propriu sau cu ajutorul unui semen). Doar filosofia poate reaminti că testul falsificabilității teoriilor poate fi aplicat în politică întrucât el se sprijină pe finitudinea cunoașterii și polisemia limbajului, deci pe o cercetare a naturii și/sau condiției omului.
De aceea, abordările (istorico-)filosofice, (etico-)morale, (onto-)teologice sau (teologico-)politice, oricît de "definitive" s-ar pretinde, nu reușesc decât să scoată mai bine în evidență dimensiune polisemantică a conceptului de Bine, care invită la o permanentă reflecție în care theoria, praxis și hexis își dispută-armonizează locul.

***

Colocviul Binele (comun): filosofie, teologie, politică, deschis cadrelor didactice și cercetătorilor, precum și doctoranzilor din domeniile ştiinţelor umaniste, sociale și politice va încerca să ofere, grație prezentărilor și discuțiilor ce le vor urma, un cadru de dezbatere pe marginea conceptului de Bine (comun), în dezvoltarea lui istorico-filosofică, metafizico-teologică, moral-politică. Argumentul colocviului nu are rolul de a impune un cadrul definitiv al discuțiilor, ci doar de a deschide un spațiu liber al dezbaterilor. Abordările interdisciplinare sau cele care aprofundează o semnificație precisă a conceptului de Bine (comun) sau a unui concept cu care aceasta este înrudită ori în conflict sunt la fel de binevenite.
Nu sunt percepute nici taxe de participare, nici de publicare. Cei care doresc să participe la colocviu sunt rugați să trimită la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.: titlul intervenţiei, un scurt rezumat al acesteia (maxim 400 de cuvinte), afilierea instituțională și datele de contact (telefon și email). O decizie privind volumul colectiv va fi luată în funcție de interesul participanților.

Termenul-limită de depunere a propunerilor este 3 decembrie 2019.
Programul colocviului va fi anunțat cel târziu în data de 6 decembrie 2019.

Manifestare științifică organizată în cadrul proiectului PN-III-P1-1.1-TE-2016-0941

Colocviul național
Știință divină – înțelegere umană. Perspective hermeneutice
14 noiembrie 2019

Organizatori: CS III dr. habil. Florin Crîşmăreanu și lector. univ. dr. Cristian Moisuc

Consiliul ştiinţific al colocviului:

Acad. prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei,

Prof. univ. dr. Petru Bejan, Prof. univ. dr. George Bondor,

Conf. univ. dr. Valeriu Gherghel, Conf. univ. dr. Alexandru Tofan

PROGRAMUL EVENIMENTULUI

Imagine: Coperta manuscrisului conținând Corpus Dionysiacum trimis în septembrie 827 de către împăratul bizantin Mihail al II-lea Amorianul [Bâlbâitul] lui Carol cel Pleșuv. În prezent, coperta se află la Muzeul Luvru iar manuscrisul la Biblioteca națională a Franței (Ms. Parisinus graecus 437)

Acest colocviul ce este deschis cadrelor didactice și cercetătorilor, precum și doctoranzilor, va încerca să ofere, grație intervențiilor participanților, un cadru de reflecție și de dezbatere cu privire la cu privire la raportul "poros" și "permisiv" între hermeneutică (văzută ca o practică iar mai apoi ca disciplină autonomă) și teologie, dar și cu privire la raportul dintre dintre paradigmele teologice dionisiană și augustiniană care se află în opoziție în ceea ce privește relația dintre știință (divină) și înțelegere (umană).

Încă de la Platon știm că distincţia dintre δόξα și ἐπιστήμη este una fundamentală și are rolul de a desemna trecerea de la etapa naivă a cunoșterii la dimensiunea sa rațional-întemeiată, în care înțelegerea apare ca rezultatul unui proces de clarificare (ce poate merge până edificarea sau transformarea subiectului cunoscător).
Totuși, atunci când ne referim la conceptul scolastic de scientia divina, alăturarea celor doi termeni pare, la prima vedere, ciudată: ce fel de cunoaștere rațională (i.e., umană) poate da seama într-un mod adecvat de lucrurile divine?
Există deci, o raționalitate a revelatului (ca sa nu spunem chiar a Revelației)? Și, dacă da, în ce fel se manifestă aceasta și ce impact are ea asupra omului finit care vrea să înțeleagă cele ce, aparent sau substanțial, sunt considerate ca fiind dincolo de rațiune? Finalitatea Revelației (care vizează preschimbarea omului vechi într-unul nou) coincide cu finalitatea raționalității ca atare sau vorbim despre două aspecte ireconciliabile?
Strict istoric, teologia ca știință (a lucrurilor divine) este una din invențiile Occidentului medieval al secolului al XIII-lea, în care influența gândirii aristotelice a fost coroborată cu doctriba augustiniană despre divinitate (Augustin definind teologia ca "ratio quae de diis explicatur" – De civitate Dei, VI, 5).
Un alt exemplu elocvent care surprinde efortul de "raționalizare" (în sensul larg al termenului) al domeniului teologic regăsim în Summa Theologiae, unde Toma din Aquino vorbește explicit despre scientia theologia. Un inventar extins al acestor ocurențe ar putea semnala faptul că sintagma a avut, la Toma din Aquino și la alți autori din perioada medievală, nenumărate sinonime: scientia divina, sacra pagina, sacra doctrina.
Însă paradoxul istorico-filosofic a constat în aceea că denumirea oficială a acestei "științe" care tratează chestiunile divine s-a impus în mod greu și nu fără controverse. Spre pildă, atunci când Abelardus vorbea despre theologia, Bernard de Clairvaux ironiza această invenție, numind-o, într-o epistolă a sa, ostultilogie, considerând că nu poate fi aprehendat rațional ceea ce aparține de incomprehensibilitatea divină. O poziție pe care nimeni altcineva decât Descartes și-o impropria, atunci când scria că deși a vorbit despre infinit în scrierile sale, a făcut-o doar pentru a se "supune" acestuia, iar nu pentru "a determina ce este sau ce nu este infinitul" (Scrisoarea către Mersenne din 28 ianuarie 1641). O poziție singulară, pe care toți marii post-cartezieni urmau să o respingă, în numele dezideratului înțelegerii (umane) a ceea ce fusese, până la ei, ultimul avatar al divinității, anume "atributul de summe intelligens" (Vincent Carraud, 2012) – un semn clar al victoriei principiului rațiunii suficiente asupra incomprehensibilității divine. Începând cu secolul al XVII-lea, omul nu se mai mulțumește să "cunoască", el trebuie să și "înțeleagă" divinitatea (înțelegându-i deplin atât textul sacru, cât și modalitatea de manifestare în istoria reală sau în multitudinea de lumi posibile).
În alt orizont religios, cel grecesc, sintagma "știință teologică" (θεολογικῆς ἐπιστήμης) apare destul de rar în textele autorilor răsăriteni: doar de două ori se regăsește la Dionisie Areopagitul  (CH 32, 2 și DN 125, 3) și o singură dată la Maxim Mărturisitorul (Ambigua 47), ceea ce dovedește că problema teologiei ca știință rămâne, într-o bună măsură, străină tradiție răsăritene.
Un interpret radical precum G. Florovsky considera teologia ca știință drept o temă aparținând strict creștinismului apusean: "Elaborată şi dezvoltată într-un mediu profesional şi izolat, ea a devenit din ce în ce mai mult o construcţie academică, din ce în ce mai mult o « materie de predare », din ce în ce mai puţin o căutare a adevărului şi o concepţie despre credinţă. Gândirea teologică a pierdut capacitatea de a înţelege şi de a capta vibraţiile vieţii Bisericii. Ea nu a atras nici simpatia, nici atenţia mediilor laice ale Bisericii. În cel mai bun caz, este considerată ca inutilă" (G. Florovsky, "Le chemin de la théologie russe", 1962).
De la stultiologia de care vorbea Bernand de Clairveaux la știința inutilă a lui Florovski, echivalența poate fi uneori tentantă, dar și prea tranșantă.
Parcă pentru a evita această dihotomie care apasă asupra conceptului de scientia divina (care poate fi interpretat atât ca știință a lucrurilor divine, cât și ca știință a lui Dumnezeu (despre lucrurile umane), David Bentley Hart afirmă recent (Frumusețea infinitului. Estetica adevărului creștin, 2013), dezvoltând o idee augustiniană, că "înainte să fie o știință speculativă, teologia este un travaliu hermeneutic".
În acest sens, întrucât țelul oricărei hermeneutici (inclusiv al celei teologice) este înțelegerea, credem că  un demers de tip hermeneutic poate furniza o cale de armonizare a unor poziții aparent ireconciliabile, prin formularea unor întrebări precum cele de mai jos:

‒ Discursul despre lucrurile divine poate avea (și) o dimensiune rațională și, dacă da, ce fel de raționalitatea mobilizează aceasta?
‒ Conceptele de  "rațiune" și de "știință" pot fi utilizate (cu sau fără precauții metodologice) și în teologie?
‒  Ce înseamnă "a înțelege" atunci când în joc sunt realități non-umane?
‒ Care este astăzi rolul teologiei, în dimeniunea ei academic-științifică? Mai întreține ea vreun raport substanțial (nu doar marginal) cu domenii cu care era altădată înrudită?
‒ Teologia posedă o hermeneutică proprie sau face apel la o hermenutică ce rămâne, în esență, filosofică?
- Teologia are reală nevoie sau doar se mulțumește să beneficieze, magnanim, de ceea ce un anumit tip de fenomenologie îi pune la dispoziție?

Sunt câteva întrebări care au rolul de a stimula reflecția, iar nu de a o închide. Granițele dintre domenii sau discipline, ne-o dovedește istoria ideilor, nu sunt niciodată atât de ermetice pe cât par la o primă vedere, iar conceptele au o viață a lor, una care ignoră, de cele mai multe ori, distincțiile rigide.

Toate costurile deplasării şi cazării la Iaşi vor fi suportate de către participanţi. Nu se percep taxe de participare la colocviu. Cei care doresc să participe la colocviu sunt rugați să trimită la una dintre adresele Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.:

 - titlul intervenţiei,
- un scurt rezumat al acesteia (maxim 500 de cuvinte),
- afilierea instituțională și datele de contact (telefon și email).

Termenul-limită de depunere a propunerilor este 30 octombrie 2019.
Programul final al colocviului va fi anunţat pe data de 7 noiembrie 2019.

Acest colocviu este organizat în cadrul unui grant al Autorității Naționale de Cercetare Științifică și Inovare, CNCS - UEFISCDI, numărul proiectului PN-III-P1-1.1-TE-2016-0259, în cadrul PNCDI III, director CS III dr. habil. Florin Crîşmăreanu.