În ziua de 25 octombrie 2025, membrii Departamentului de Ştiinţe ale Comunicării şi Relaţii Publice au găzduit o masă rotundă la care au participat specialişti şi angajatori din industria comunicării din Iaşi:

• Diana Dimitriu, manager Artvertising;
• Claudiu Florea, director de strategie la Fix pe dos!;
• Adrian Mironescu, designer, consultant de branding şi owner al Optimism Works;
• Mihai Mocanu, Chief Marketing Officer la Adservio;
• Ştefan Negoiţă, director de creaţie la Celebro;
• Anca Teletin, Chief Operations Officer la Grapefruit.

O primă chestiune discutată a fost introducerea instrumentelor de inteligenţă artificială generativă. O bună parte dintre invitaţi au considerat că apariţia acestor tool-uri schimbă radical modul în care gândim activitatea profesională în industria comunicării. În această direcţie, Mihai Mocanu a propus o regândire a priorităţilor în pregătirea universitară: absolventul ideal este cel care poate gândi multidisciplinar, având o perspectivă de ansamblu asupra întregului proces de lansare a unui brand (de la chestiuni de naming şi pricing la chestiuni de project management şi media planning), dar având în acelaşi timp şi o bună stăpânire a multor tool-uri A.I. (pe care să ştie să le utilizeze bine, verificând şi îmbunătăţind progresiv output-urile lor). În aceeaşi direcţie, Diana Dimitriu şi Anca Teletin au menţionat instrumente distincte pe care le folosesc în diverse etape ale muncii de cercetare, strategie, planificare media, creaţie şi producţie, subliniind eficienţa lor.             

            O problemă stringentă a muncii cu A.I. a fost adusă în discuţie de Ştefan Negoiţă şi de Claudiu Florea: clişeizarea comunicării de brand în urma folosirii intense a acestor instrumente. Aplatizarea creativităţii, tendinţa spre mediocritate, cadrele rigide în care funcţionează, dublate de lipsa înţelegerii contextelor şi trăirilor umane, fac platformele A.I. deficitare la multe capitole de care depinde comunicarea reuşită. Textele şi imaginile făcute cu A.I. sunt deseori detectabile ca atare, având un tip aparte de sărăcie cognitivă şi predictibilitate, o lipsă fundamentală de viaţă (în jargonul publicitar, se vorbeşte deja despre AI-ness ca despre o trăsătură indezirabilă a materialelor de comunicare). Lipsită  de suflet şi aflată sub presiunea unei inflaţii de content fără precedent, comunicarea de brand îşi pierde valoarea şi rostul de bază. Motivul pentru care oamenii plăteau servicii de branding, creaţie, comunicare, era tocmai capacitatea specialiştilor plătiţi de a insufla viaţă, originalitate şi distincţie umană unui brand. Perspectivele noi şi surprinzătoare erau cele pentru care se încheiau aceste contracte. Dacă publicitarii nu mai fac asta, ci doar reciclează clişee, mai mult şi mai rapid, nu ajung să-şi submineze propria pregătire şi propriul rost?

Răspunsul lui Mihai Mocanu a fost că output-ul mediocru al sistemelor A.I. ar putea fi îmbunătăţit dacă angajaţii s-ar specializa în generarea de prompt-uri mai precise şi mai minuţios gândite. Aceste lucruri vor fi posibile doar în măsura în care angajaţii înşişi înţeleg criteriile de performanţă ale materialelor de PR, comunicare, marketing şi publicitate, dacă ştiu ce înseamnă o voce distinctă a brandului, cum se construieşte şi cum se păstrează ea. În acest sens, Mihai a reluat importanţa dezvoltării unei gândiri holistice în rândul specialiştilor în comunicare, o capacitate de a vedea simultan toate aspectele esenţiale de care depinde succesul unui brand şi de a exploata generos resursele A.I. pentru a atinge toate aceste aspecte.      

            Pe de altă parte, Adrian Mironescu a adus în atenţie aşa-numitele halucinaţii A.I. (situaţii în care sistemele A.I. produc informaţii false, dar plauzibile) care nu sunt rare şi care afectează inclusiv unele materiale produse de branduri prestigioase. În acest context, a fost discutată nevoia de a înţelege limitele sistemelor A.I. şi de a îndruma studenţii într-o direcţie care să le asigure capacitatea de agent epistemic autonom, care poate verifica şi corecta output-ul A.I., care poate decide când este cazul să fie folosite aceste tool-uri şi când utilizarea lor ar reprezenta o formă de înşelătorie.        
           
            Dependenţa de output-ul A.I. în rezolvarea unor cerinţe primite de studenţi la orele de seminar a încins dezbaterea: unii dintre invitaţi şi-au exprimat convingerea că profesionistul viitorului nu are niciun motiv să mai facă eforturi pentru a gândi fără A.I. (miza fiind doar să se specializeze cât mai mult în a discerne ce este de păstrat şi ce este de îmbunătăţit în ideile generate cu A.I.), în timp ce alţi invitaţi au considerat că există competenţe ante-digitale şi meta-digitale care merită cultivate (în vederea menţinerii unei independenţe a minţilor umane în raport cu aceste tool-uri).

În urma discuţiilor, s-au cristalizat mai multe direcţii de dezvoltare a unor discipline care să le ofere studenţilor:

a)     o viziune integrală asupra comunicării desfăşurată în jurul unui brand;

b)    o cunoaştere aprofundată a transformărilor cognitive şi sociale produse de noile tehnologii, care să creeze premisele pentru utilizarea lor cu discernământ (antropologie digitală, gândire critică, responsabilitate socială, etică A.I. etc.);

c)     priceperea de a utiliza într-o manieră avansată instrumentele de inteligenţă artificială.

            Vom reveni cu noutăţi referitoare la traseele noi de formare pe care le pregătim pentru studenţii noştri, ca urmare a acestor discuţii bogate. Stay tuned!